Cichlide

Originea acestei familii este foarte veche, datand dinaintea separarii continentelor. Este o familie ce cuprinde peste 1000 de specii de pesti, cu forme, colorit si comportament foarte diferite, ce acopera zone geografice largi, tropicale si subtropicale, evitand zonele reci si temperate. Astfel ca raspandire familia Cichlidae acopera Africa, zone izolate din Asia Mica, coastele de sud ale Indiei, Sri Lanka, America de Sud si Centrala. Exista cateva centre geografice unde Cichlidele sunt grupate in numar foarte mare: astfel putem enumera marile lacuri din estul Africii, lacurile Malawi, Victoria, Tanganika, bazinul fluviului Congo si zona tropicala a Africii de Vest si din Congo pana in Nigeria. In America de Sud aceste centre sunt grupate in zona bazinului Amazonului si in partea de nord a acestuia precum si in zona fluviului Orinoco. In Africa, practic Cichlidele sunt prezente in toate zonele, precum si in Madagascar.
Din punct de vedere al procurarii hranei, prefera fundul apei, pentru ca aici, in zone cu apa statatoare sau foarte lin curgatoare, in namol sau sub stratul de frunze, pestii vor gasi mereu larve de tantari sau alte insecte care formeaza in mod obisnuit hrana lor. Despre modul cum isi procura hrana de pe fundul apei, cei interesati vor gasi amanunte la capitolul despre Symphysodon discus.

Din punct de vedere al reproducerii, prefera fundul apei pentru ca aici gasesc pietre plate pe care depun cu predilectie. Indiferent de felul clocirii icrelor in gura sau normal, depunerea icrelor are mereu loc pe pietre plate, sau pe frunze mari de plante. Au un mod evoluat de a-si ingriji icrele, astfel ca in vederea depunerii ei curata foarte bine locul viitoarei ponte, sau scobesc in nisip mici gropi. Pentru depunere prefera locuri cu apa limpede si linistita, unele specii cautand si locuri insorite, soarele ajutand la eclozare. La fel, intr-o apa linistita, puii isi vor gasi cu usurinta hrana adecvata, marunta si o protectie sporita.

Din punct de vedere al eclozarii icrelor, dupa depunere, cichlidele sunt de doua feluri:
- pesti care-si clocesc icrele in gura
- pesti ale caror icre eclozeaza normal, pe suportul pe care au fost depuse, dar sub supravegherea stricta a ambilor parinti.

Din punct de vedere coloristic, ciclidele au o gama foarte mare de culori si desene. Astfel trec de la bogatie de culori la pesti foarte putin colorati., de la desene foarte complicate la dungi sau pete necolorate. Culorile si dungile, la acelasi peste se pot schimba de la o clipa la alta in functie de starea pestelui. Asrfel dungile transversale pot apare sau dispare (ex. la discusi). Puietul in primele saptamani de viata are un colorit diferit de al parintilor, unii avand "pete de semnalizare" pe lateral, probabil pentru a fi recunoscuti de parinti. In biotopul natural acest lucru ii poate salva de pestii mari, confundandu-se cu mediul inconjurator. Unii pui isi pot schimba culoarea de cateva ori pana la maturizare. Culorile definitive si desenul apar numai la maturizarea sexuala. De multe ori coloritul puilor este atat de diferit de cel al parintilor incat un crescator neavizat nu-si poate da seama de la ce specie sunt. Deci coloritul este in functie de starea pestilor. Astfel vom avea un colorit si un desen special pentru diferitele situatii care apar:
- pentru a impresiona o femela
- pentru amenintare
- pentru lupta
- pentru ingrijirea icrelor
- pentru perioada de imperechere
O ciudatenie este faptul ca masculul invins in lupta, poate lua coloritul unei femele. Coloritul din perioada eclozarii icrelor, poate fi complet diferit de cel al diferitelor situatii, putand aparea culori complet noi, de regule, coloritul masculilor difera de cel al femelelor, dar sunt si ciclide care fac exceptie de la aceasta regula: scalarii, discusii.

Specii de pesti exotici

Cichlidae
Characidae
Cyprinidae
Anabantidae
Poeciliidae
Wesle

Acvaristica

Acvaristica sau acvariologia este ştiinţa care se ocupă cu studiul unui mediu, izolat de mediul natural din care provine. Un caz particular este mediul acvatic terestru care este studiat într-un acvariu (de unde vine şi numele ştiinţei!). Principalele animale prezente într-un acvariu sunt peştii exotici, care au fost iniţial capturaţi din mediul lor de viaţa, salbatic, dar după acomodări şi reproduceri succesive numeroase specii sunt comercializate având originea tot în acvariu. Pe langă peşti de acvariu mai pot exista si moluşte, melci de acvariu, care ajută la menţinerea echilibrului acvariului consumând resturile alimentare şi algele. Oxigenul poate fi furnizat de plante de acvariu, dacă acestea sunt în număr destul de mare, dar se poate ataşa şi o pompa de aer care să dizolve oxigen atmosferic în apa din acvariu.
Acvaristica este o ramură a acvaculturii, practicabilă într-un mediu protejat, care se ocupă cu descrierea, creşterea, reproducerea şi valorificarea unor specii de peşti şi a plantelor compatibile acestora.(Acvacultură ornamentală, Benone Păsărin)

Acvacultura

Acvacultura este o ramură a agriculturii care se ocupă cu creşterea peştilor, creveţilor, algelor. Acvacultura se ocupă şi cu livrările de peşte (cum ar fi pisica-de-mare, somon, şi păstrăv), creveţi şi alge. Acvacultura a fost dezvoltată cu mult timp în urmă în China şi este sursa a peste 20% din toate livrările de fructe de mare recoltate. Acvacultura este o nouă activitate în Canada, începând cu anul 1970

Piscicultura

Piscicultura este activitatea care se ocupă cu creşterea pestilor. Piscicultura este o ramură a acvaculturii, care defineşte creşterea oricăror animale acvatice.
Piscicultura este o ramură a zootehniei care se ocupă cu elaborarea tehnologiilor de creştere a peştelui, cu efectuarea diferitelor intervenţii în procesul de reproducere, creştere, ameliorare şi protecţie a populaţiilor de peşti.
În România a fost înfiinţată Autoritatea Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, ca entitate unică pentru stabilirea politicilor în domeniu